Si cand ploua...

Ploua. Si am si eu o scuza credibila sa nu ies din casa astazi. A sunat telefonul in continuu de cand m-am trezit. Am aruncat cu el la al 6 -lea apel. Nici n-am apucat sa mormai vreo injuratura ca a intrat mama in camera. „Esti nebuna ?”

  Nea. Poate. Bine, cateodata.

  Noroc ca n-a patit nimic jefuletul si e inca intreg. Era de asteptat.

  N-am dormit mai deloc. M-a lovit aseara o inspiratie agasanta care parca imi tipa in ureche „Scrie, scrie, hai scrie, nu conteaza ca e unu deja , tu scrie acolo”. Bineinteles ca am scris pana au inceput sa ma doara degetele de la atata tastat. Si degeaba, ca nu public nimic…Inca. Nu pare momentul potrivit. Mai astept.

  Ce astept? „Pastele caiilor” ca sa citez o persoana draga mie.

  Inainte sa ma culc si eu pe la un "doua" sa zicem, mi-am pus alarma sa sune la cinci, aveam de dat un mesaj cam pe la ora aia. 5:30 ca sa fiu mai exact. Bineinteles ca ironic nu am putut sa adorm, am dat mesajul la cinci, n-am mai avut nevoie de nicio alarma, si dupa , eventual am inchis ochii.

  Sunt ca o somnambula momentan, iar ma bate mama la cap ca pierd noptile si o sa inceapa scoala in curand.

  Asa ca scriu.Si beau cafea.
  Like a zombie.

Photo credit :  Here